linda martini

Linda. Jumatate la 1.
Seara mi-am inceput'o cu vreo 2 ore inainte. eram la un colt de strada, sub un stalp stins. imi incarcam electric sinapsele
 La scurt timp ma aflam in centrul urbei. Ma oprisem intr'o intersectie a noptii. Vroiam sa-mi urmaresc semenii, eram curios de unde vin si spre ce se'ndreapta. nu am ajuns la nici o concluzie. De fapt nici nu'mi doream.
Pe Linda o gasisem intr;un local caruia nu'i mai trecusem pragul de 4, 5 ani. Era la fel. Neschimbat. Oamenii'mi pareau cunoscuti. Poate mai tineri, sau oi fi eu mai batran?!  Aveam locul meu la bar. Era liber, Cumva, parca, ma astepta.
  Barmanii erau diferiti, chelneritele schimbate. singura constanta: alcoolul. catalizatorul.

Linda.
Era blonda. Imi amintea de Sarah Connor (hasta la vista, baby!), dar o varianta mai buna. Parea cufundata in ganduri ca Linda Hamilton, cand statea rezemata'n gard privind focul viitorului inaintand spre prezent. Skynetul a invins. John a murit, inainte sa se nasca.
 Era o gagica chic. Vintage. Rochie in stilul anilor trecuti. Era altfel. Parea ca pe ea nu a pus stapanire 'baietelul din interior' pe care il invoca mai toate femeile. Isi pastrase feminitatea. Lucru rar intr'o lume de beatlesi. Avea coapse, avea sani, avea stil si eleganta...puse in evidenta la modul fin.

     In seara aia batusem cuie la cosciug, precum Iosif, tamplarul, stresat, asteptand vesti calde din ieslea sfanta. Nu'mi trebuia alcool, cel putin nu inca, si atunci trebuia sa compensez. Halba din fata nu curgea niciunde. Eram si cu otrava in psihic, era mai bine asa. La un moment dat mi'a cerut o tigara. Nu cred ca fuma de obicei, i s'o fi facut pofta. Sau era curioasa. Dar cu siguranta nu era eternul laitmotiv de bagare in seama.  Doar vroia o tigara. 20 de minute ne'am vazut fiecare de ale noastre. Skynet, soarta, viitor, trecut si prezent. Erau toate. Imbacsite una'ntr'alta.

   Ulterior i'am intins o tigara. Parea pierduta in mojito'ul din fata. Avea nevoie de un impuls.
   Ea nu ar mai fi cerut,  era clar ca nu avea deprinderi panchiste de vama veche. O lua, schita un zambet si un multumesc.
    Linda, studia in prelungiri (master sau ceva de genu) designul. Nu m'a surprins acest aspect, mai toti oamenii noi pe care i'am cunoscut, studiaza designul. Curios cat de multi designeri, de orice fel, avem si inca am ramas pe filmul celor 90 de grade, taioase, patratoase, terne. I'am spus si ei asta, dar nu parea sa o intereseze. Mi'a placut asta. Nu s'a atacat. Era detasata. Nu'i usor sa fii detasat. Niciodata nu a fost.

    Parea nemultumita de mixul bahic din fata. Unul dintre neajunsurile cocktailului e ca niciodata nu te vei putea 'taia' cu adevarat in alcool, mai ales cand si vrei asta. Cocktailul e o amagire, nu;ti ofera siguranta, si uneori doar asta astepti de la alcool: siguranta.
    Daca vrei cu adevarat sa simti alcoolul, trebuie sa il bei in 'pielea' lui. Trebui sa'l mananci, sa'l lasi sa creasca in tine, sa se dezvolte si intr'un final sa te distruga. Alcoolul trebuie inteles, altfel nu are sens sa il consumi.
   Am luat o tava de shoturi. Rand pe rand s'au evaporat, ca jarul dintr'o pipa uitata pe noptiera. Eu eram ,clar, avantajat, nu era tocmai primul meu shot, plus ca sinapsele imi erau artificial activate. Nu puteam fi doborat. Eram stejar intr'o padure de conifere toamna. Muzica era buna, era un pop-rock al anilor '90.
   A inceput sa danseze. Dansa bine. Un lucru rar. Dansa detasat. Nu era dansul de club, dansul fals, dansul murdar...era dansul acela pur, al unei striperite la bara. Dansul curat. Dansul plin de durere, placere si speranta. Dansul a fost mereu al 6-lea simt al nostru. Unii il atingem, unii nu.  Dansul ei era infinit. Era Demi Moore in Striptease.

   Intr;un final, imzadi, s'a declarat infranta. Alcoolul a invins. Cel putin pe ea,  eu eram de neinvins. Puteam juca la nesfarsit, nu puteam fi ucis. Eram un 'die hard'-sase, autohton.  Era una din serile alea, cand oricat ai bea nu poti fi batut.

   Peste un timp eram la ea acasa, statea chiar deasupra barului, oarecum.
   Sus, alcoolul puse stapanire pe Linda definitiv. Inevitabilul rau isi facuse simtita prezenta. Se panica. Nu stia ce, cum, unde si cand.. is momentele cand, femeia, e cea mai sincera fiinta. Poate singurul. Alcoolul ofera siguranta. Intotdeauna.
   Era dezorientata. Am luat'o ca un maestru de arte martiale,ca Tanaka pe Van Damme in sport sangeros, si am ghidat;o spre locul tamaduirii. I'am prins parul si am lasat'o sa scoata demonii. Avea nevoie de o mana ferma si experimentata. Cu totii avem nevoie in momente de genul, dar foarte rar se intampla sa o si ai.  Cand se credea eliberata, ii spuneam: ~ramai acolo, inca mai e...~ nu stia ca demonii nu pot fi infranti asa usor. sarpele trebuie ispitit cu lapte, altfel nu te poti elibera de el niciodata.

    Dupa o lupta crunta, isi ridica fusta in cap, inconstienta, si se puse in pat. Avea sanii echilibrati. Echilibrul pe care ti'l ofera un pepene pe care'l cumperi sa ai o contragreutate la lebenita ce te indoaie din coaste in mana opusa. Era total dezorientata. Mi'a placut asta. Puteam sa fac ce vreau.
   I'am scos un tricou din dulap, am imbracat'o, am intins'o in pat. Am pus un cearceaf pe ea, i'am deschis geamul. E bine sa ai aer curat in diminetile dificile. In 3 minute a adormit. Inainte sa ies, i'am lasat un pahar de apa langa pat.
   I'am inchis usa, era yala inteligenta. Spre norocul meu si al ei. Mai mult al meu.
 
     Linda s'a stins intr'o seara.  S'a stins frumos.